Na santa fimmina, a
Siracusa,
ci avia accattatu
-bella luciusa-
a un carusìaddu
na midagliedda
ca s’appizzà
a la maglittedda.
E mi cuntaru c’a
un fattu curiusu
pua ci successi a stu
meru carusu,
c’a lu miraculu
fici gridari
e tanta genti lu jv’a
taliari.
Comu la statua ca è
a Siracusa
-di na madonna
miraculusa-
a quarchedunu di dda
midagliuzza
ci vitti scinniri na
lacrimuzza.
La gent’allura
part’in prucissioni
p’addimustrari la
sò divozioni,
e pi nun jri a mani
vacanti
sord’un
purtavanu, ma ova tanti.
N’arrìari
stava la povira genti
davanti, ammeci,
paisani putenti.
Lu sacristanu avìa
scampaniatu:
tutt’un paisi
s’avìa allarmatu!
Pi na vasata a dda
midagliedda
quarchi viscuattu o la
ricuttedda
e ddu carusu si jva
fissiànnu
mancu si fussi lu so
compleannu.
Chi cunfusioni paisi
paisi.
Nuddu ca dava nutizii
pricisi.
E si quarchedunu avìa
novità
socchi cuntava era veru
a mità.
Avianu spiàtu a
lu Mastru Nicu,
e a lu firraru Mastru
Dduvicu,
‘mmiazz’a
la chiazza a Mastru Pippinu,
a lu zzì Nofriu
ca vinnìa lu vinu.
E nun vi dicu ni la
Signurina.
Mentri vivivanu na
Partannina
tanti dicivanu: “Vih
chi prodigi!”...
... D’accordu ‘un
n’era lu frati Luvigi.
|
“Mastru
Burrusu! di ssu finistruni,
viditi forsi
qual’è la ragiuni
di ssa gran fudda
ca va versu dduacu?
C’è
quarchi stadda ca sta jìannu a fuacu?”
“Siddu la
vista nun m’appi a ‘ngannari
quarchi parrinu
lu vitti passari.
Forsi pi ijrisi
ad accertari,
ca d’un
miraculu ‘ntisi parlari!”
Sul’ammancava ca
na barracchedda
vinnissi càlia e
li pallunedda.
E s’un taliavatu
lu calannariu
pariva ca era già
lu Rusariu.
E nostromentri ni dda
casuzza
-c’assumigliava
chiossà a na chisuzza-
sul’ammancava c’a
Caluzzìaddu
ci priparassiru
n’antaricìaddu.
Arricampannusi di la
pirrera,
vitti sò pà
dda genti ‘n priéra.
La cruci si fici, ma cu
la manca,
e la sò facci
c’addivintà bianca.
E sulu quannu piglià
lu culuri
-cu vuci simili a gran
tinuri-
dissi altiratu:”Sta
cosa ‘un mi piaci
a lu ma figliu
lassàtilu ‘n PACI”.
Doppu si sappi chi
cosa era statu:
la midagliedda s’aviva
vagnatu,
ca ddu vavusu
-tanticchia sbirsatu-
acqua di ‘n
cuaddu s’aviva jttatu.
La sò famiglia,
di nascita RICCA,
tribulazioni nun ni
appi picca.
Chi fini fici, pua ddu
picciliddu?
furtuna appi, ma è
senza un capiddu.
M’a ddu carusu ca
scars’era aìari
titulu dìattiru
di cavalìari...
Antru miraculu di
Muntidoru
ca a li sò figli
li inchi d’oru.
|