HOME
MONTEDORO
LINGUAGGIO SICILIANO
MAPPA MONTEDORO
CONTATTO MAIL
MIRACULU

Na santa fimmina, a Siracusa,

ci avia accattatu -bella luciusa-

a un carusìaddu na midagliedda

ca s’appizzà a la maglittedda.

 

E mi cuntaru c’a un fattu curiusu

pua ci successi a stu meru carusu,

c’a lu miraculu fici gridari

e tanta genti lu jv’a taliari.

 

Comu la statua ca è a Siracusa

-di na madonna miraculusa-

a quarchedunu di dda midagliuzza

ci vitti scinniri na lacrimuzza.

 

La gent’allura part’in prucissioni

p’addimustrari la sò divozioni,

e pi nun jri a mani vacanti

sord’un purtavanu, ma ova tanti.

 

N’arrìari stava la povira genti

davanti, ammeci, paisani putenti.

Lu sacristanu avìa scampaniatu:

tutt’un paisi s’avìa allarmatu!

 

Pi na vasata a dda midagliedda

quarchi viscuattu o la ricuttedda

e ddu carusu si jva fissiànnu

mancu si fussi lu so compleannu.

 

Chi cunfusioni paisi paisi.

Nuddu ca dava nutizii pricisi.

E si quarchedunu avìa novità

socchi cuntava era veru a mità.

 

Avianu spiàtu a lu Mastru Nicu,

e a lu firraru Mastru Dduvicu,

‘mmiazz’a la chiazza a Mastru Pippinu,

a lu zzì Nofriu ca vinnìa lu vinu.

 

E nun vi dicu ni la Signurina.

Mentri vivivanu na Partannina

tanti dicivanu: “Vih chi prodigi!”...

... D’accordu ‘un n’era lu frati Luvigi.


 

Mastru Burrusu! di ssu finistruni,

viditi forsi qual’è la ragiuni

di ssa gran fudda ca va versu dduacu?

C’è quarchi stadda ca sta jìannu a fuacu?”

Siddu la vista nun m’appi a ‘ngannari

quarchi parrinu lu vitti passari.

Forsi pi ijrisi ad accertari,

ca d’un miraculu ‘ntisi parlari!”

 

Sul’ammancava ca na barracchedda

vinnissi càlia e li pallunedda.

E s’un taliavatu lu calannariu

pariva ca era già lu Rusariu.

 

E nostromentri ni dda casuzza

-c’assumigliava chiossà a na chisuzza-

sul’ammancava c’a Caluzzìaddu

ci priparassiru n’antaricìaddu.

 

Arricampannusi di la pirrera,

vitti sò pà dda genti ‘n priéra.

La cruci si fici, ma cu la manca,

e la sò facci c’addivintà bianca.

 

E sulu quannu piglià lu culuri

-cu vuci simili a gran tinuri-

dissi altiratu:”Sta cosa ‘un mi piaci

a lu ma figliu lassàtilu ‘n PACI”.

 

Doppu si sappi chi cosa era statu:

la midagliedda s’aviva vagnatu,

ca ddu vavusu -tanticchia sbirsatu-

acqua di ‘n cuaddu s’aviva jttatu.

 

La sò famiglia, di nascita RICCA,

tribulazioni nun ni appi picca.

Chi fini fici, pua ddu picciliddu?

furtuna appi, ma è senza un capiddu.

M’a ddu carusu ca scars’era aìari

titulu dìattiru di cavalìari...

Antru miraculu di Muntidoru

ca a li sò figli li inchi d’oru.


 

Nicolò Falci